Universitățile sunt fabrici de șomeri

In jos

Universitățile sunt fabrici de șomeri

Mesaj Scris de Iarna la data de Joi Ian 29, 2009 3:21 am

Articolul referitor la topul cercetătorilor clujeni a produs polemici în lumea academică. Reputatul profesor Claude Karnoouh a intervenit în dezbaterea găzduită de ediția electronică a ziarului „Adevărul”, pe tema învățământului și cercetării din România.
(+) Click pentru a mări
Claude Karnoouh crede că facultățile românești sunt orientate spre business FOTO: LORAND VAKARCS
Publicitate Clasamentul „Ad Astra”, care ordonează 6.600 de cadre didactice de origine română, în funcție de numărul de articole publicate în ultimele trei decenii, în reviste științifice cotate de Thomson Scientific (ISI), apărut, săptămâna trecută, în „Adevărul”, a provocat polemici aprinse.

Topul scotea în evidență faptul că foștii miniștri ai Educației și rectorii universităților din Cluj-Napoca se află la coada clasamentului cercetătorilor. Unul dintre cei care a intervenit în dezbatere este cunoscutul profesor francez de antropologie și sociologie, care a predat la Cluj 12 ani, Claude Karnoouh.

Exclusiv

Într-un interviu acordat în exclusivitate, el a revenit cu o serie de precizări.

R: Ce părere aveți despre polemica privind clasamentul cercetătorilor întocmit de Ad Astra?

CK: Despre materiile „hard” nu am nicio părere. Nu fac nici chimie, nici matematică. Știu că aici (în Cluj-Napoca - n.r.) sunt câțiva chimiști și fizicieni de calitate și o bună școală de matematică. Cât despre științele umaniste, știu că aici se dezvoltă o singură școală, psihologia cognitivă.

Eu nu cred în rezultatele ei. Miclea (psihologul Mircea Miclea - n.r.) e competent în zona lui, dar restul sunt foarte provinciali. Era un bun istoric, cu anvergură și cu o viziune largă, europeană, Pompiliu Teodor, dar a murit.

Și un arheolog de foarte bună calitate, Mihai Bărbulescu, de arheologie romană. Restul istoriei e foarte provincială. Afară de cei care fac lucrări în străinătate, unde e un altfel de control. Cercetarea sociologică este un fel de bonjurism, care se duce spre parodie de proastă calitate.

R: De ce credeți că universitățile românești nu figurează în primele 500 din lume?

CK: Recrutarea cadrelor aici este foarte îngustă, foarte feudală. Aici poți fi șef de catedră de filosofie clasică, fără să știi greaca foarte bine. În Franța, Italia sau Germania, așa ceva nu se poate. Ideea e să ieși la discuții importante la nivel internațional. Aceste universități trebuie girate nu ca un business, ci ca un serviciu public. Dacă ești orientat spre rentabilitate financiară, ai alte criterii decât de a fi pe un plan de dezbatere important.

R: Sunt prezenți românii în marile dezbateri?

CK: Eu nu văd un condei românesc în dezbaterile foarte importante despre anumite probleme cardinale de astăzi, fie Patapievici sau Pleșu. Sunt organizate multe conferințe internaționale, rectorul Universității „Babeș-Bolyai”, Andrei Marga, participă la multe asemenea evenimente... Conferințe politice, e altceva.

Lucrurile importante nu se fac la conferințe, se fac pe hârtie și publicații. Îl cunosc pe Marga de când era în învățământul comunist. Avea altă opinie despre religie. Toată lumea are dreptul să-și schimbe părerea, dar trebuie să spună de ce a evoluat astfel! Acum este însă pe val și participă la evenimente, organizate tot de manageri. Nu am văzut textele lui referentate la dezbateri reale pe teme filosofice critice de actualitate.

R: Un bun cercetător poate fi un bun manager universitar? Dar invers?

CK: De obicei, unii cercetători care fac carieră administrativă, nu sunt mari intelectuali. Dacă sunt mari administratori, pălăria jos. Dar aici vor să fie de toate laturile. Și genial, și mare manager, și administrator.

R: Ce părere aveți, calitatea învățământului a fost afectată de creșterea numărului de studenți?

CK: S-a creat după Bologna un sistem de facultăți foarte slabe. S-au promovat niște facultăți care fabrică numai viitori șomeri. De fapt, studenții sunt păcăliți cu sloganuri de genul «veniți aici că veți fi angajați la organismele europene, la instituțiile internaționale».

Asta nu e adevărat... Treburile , în afară de cei numiți din partea puterii politice, nu merg astfel. Dar când domnul Marga a cerut o unificare a universităților din Cluj, pentru a fi mai puternice, pentru a avea o poziție mai bună în clasamentul Shanghai, avea foarte mare dreptate. Dar ceilalți rectori au refuzat, pentru anu-și pierde puterea...

Cine este Claude Karnoouh?

Claude Karnoouh are studii de științe (fizică și chimie) la Sorbona și studii de filosofie, antropologie socială, sociologie și lingvistică la Universitatea Paris X Nanterre. A predat la universități din Paris, Gand (Belgia), Virginia (SUA), Urbino (Italia), Budapesta. În perioada 1991-2002, a predat la Universitatea „Babeș-Bolyai” un curs de aspecte ale modernității târzii în postcomunism, cu abordări politice, culturale și economice.

Sursa: adevarul.ro
avatar
Iarna
Admin

masculin Numarul mesajelor : 255
Varsta : 31
Localizare : Iasi/Botosani
Joburi/Distractii : politica, muzica
Specializarea : Stiinte Politice
Data de inscriere : 27/02/2008

Vezi profilul utilizatorului http://filosofie.forumandco.com

Sus In jos

Re: Universitățile sunt fabrici de șomeri

Mesaj Scris de Iarna la data de Lun Feb 02, 2009 4:55 am

Rectorul Universitatii „Babes-Bolyai“, Andrei Marga: „România are nevoie de reforme profunde, chibzuite, inclusiv în educatie, iar UBB este gata sa puna umarul la reforma”
02-02-2009




Reporter: - Domnule rector Andrei Marga, Universitatea „Babes-Bolyai” s-a angajat în cursa pentru intrarea în primele câteva sute de universitati din lume. Care sunt pasii facuti în aceasta directie de Universitate în ultimul an?
Andrei Marga: - În 2006, Senatul a adoptat hotarârea de a angaja Universitatea „Babes-Bolyai” în cursa pentru intrarea în primele 500 de universitati ale lumii. Aceasta nu a fost o declaratie formala, ci începutul unei actiuni responsabile de reforma universitara si de marire a performantelor. Obiectivul UBB 500 se asuma în contextul în care universitatile din lume se mobilizeaza, iar reformele necesare în România stagnau de multi ani. În 2007, am lansat programul Schimbare, codificare, competitivitate, care a primit sustinerea administratiei academice. Senatul UBB a adoptat Criteriile de competitivitate a facultatilor si a universitatii asumate la Universitatea „Babes-Bolyai” (nr. 2.015 din 11 februarie 2008), menite sa reliefeze prioritatile actiunilor. Ce s-a realizat? Ce vom face în 2009? Sa raspundem, pe rând, considerând criteriile amintite si situatia din acest moment, precum si datoria universitatilor de referinta de a schimba învatamântul superior din România.
Rep.: - Spuneti-mi va rog, ce s-a realizat mai concret?
A.M.: - Universitatea „Babes-Bolyai” a amplificat cercetarea stiintifica mai mult decât oricând si a marit efectivul publicatiilor înregistrate în sistemele internationale peste nivelul anilor anteriori (acum fiind opt reviste proprii ISI, iar altele cinci urmând sa devina în curând). Resursele financiare din granturi si contracte au crescut substantial. S-au obtinut, pentru 2009, granturi de cercetare de peste 1.000 miliarde de lei. Rectoratul a asigurat marirea impactului tehnologic al cercetarilor stiintifice care se fac (instalând, între altele, specializari ingineresti moderne), fiind limpede ca cercetarea stiintifica veritabila este cea care are impact tehnologic (în industrie, administratie, formarea personalitatii, cultura) si atrage studenti. De altfel, universitarul îsi verifica valoarea oriunde în lume prin impactul tehnologic al cercetarilor proprii si prin atragerea de studenti, luate împreuna. „Calitatea absolventilor”, masurata în premii importante, în pozitii de vârf ocupate în companii, în administratia publica, în organisme internationale se reconfirma an de an. Si în 2008, peste 70% din absolventi s-au angajat. Doctoratele sustinute la UBB au fost 308 în 2008 (fata de 264 în 2007). Încheierea cu diplome a studiilor la universitatea noastra au realizat-o, în 2008, 26.826 de persoane (fata de 10.500 în 2007). „Atentia acordata studentilor” confera marca unei universitati. Infrastructura a fost normalizata – fiecare facultate dispunând acum de propriile cladiri, sali, echipamente competitive cu universitatile europene. Noi si ample investitii în infrastructura au fost operate, unele fiind inaugurate, altele (Caminul Economica II, Bazinul de Înot, Institutul de Tehnologie etc.) urmând a fi puse în functiune în curând. Evaluarile interne (bazate pe opinia studentilor) privind calitatea predarii s-au stabilizat, iar catedrele si facultatile iau în seama rezultatele evaluarilor. Sistemul tutorial a început sa se aplice. Universitatea „Babes-Bolyai” a normalizat ocuparea posturilor didactice, conform reperelor internationale: din 2.470 de posturi didactice, sunt ocupate conform legii aproape 1.800 de posturi. În continuare, Universitatea „Babes-Bolyai” opereaza angajari pe posturi didactice (150 de posturi ies la concurs deja în martie 2009), cu candidati din România, din Uniunea Europeana si din alte regiuni ale lumii. Fiecare student al UBB are acces la comunicatia electronica. Laboratoarele de informatica si laboratoarele de învatare a limbilor moderne sunt la nivel european. Fiecare facultate îsi modernizeaza biblioteca proprie si o trece pe raft liber, iar Biblioteca Centrala Universitara intra într-o transformare profunda. Sunt puse în aplicare masuri pentru a spori ponderea studentilor straini si efectivul de cadre didactice din alte tari. Principiul european al sustenabilitatii (financiare, infrastructurale si profesionale) s-a asumat deja la cele mai multe catedre.
Rep.: - Ce veti face în 2009?
A.M.: - Criteriile mentionate – „productia stiintifica per capita”, „calitatea absolventilor”, „atentia acordata studentilor” – ramân repere de actiune continua în tentativa de ameliorare a performantelor si a pozitiei Universitatii „Babes-Bolyai” în ierarhizari internationale. UBB intra în aceste saptamâni în evaluari externe (nationale si internationale), pe facultati si în întregime. Totodata, Universitatea „Babes-Bolyai” a adresat din nou, la începutul anului, memorii autoritatilor guvernamentale pentru repunerea în miscare a mai multor capitole de reforma universitara, atât de indispensabila în tara noastra (revenirea la „dubla specializare”, restructurarea unor specializari, reformarea doctoratului, introducerea studiilor postdoctorale, restabilirea pedagogiei si altele). România are nevoie de reforme profunde, chibzuite, inclusiv în educatie, iar Universitatea „Babes-Bolyai”, cu diferitele comunitati de specialisti, este gata sa puna umarul la aceste reforme. Vor trebui însusite însa doua fapte simple: toate universitatile veritabile îsi amelioreaza performantele si exista o dependenta clara a universitatilor de legislatie.
Rep.: - Cercetarea stiintifica a devenit indicator hotarâtor de performanta pentru universitati. Pe de alta parte, presa din tara noastra a evocat în ultimele saptamâni faptul ca România este, în continuare, într-o pozitie deloc acceptabila sub aspectul contributiilor la înnoire, la inovatie. Care este opinia dvs. cu privire la aceasta situatie?
A.M.: - Traim epoca celei mai ample dezvoltari a stiintei, cu consecinte benefice fara precedent. O întrebare este însa recurenta: înteleg de fapt stiinta cei care spun ca o fac sau cei care o administreaza? Nu ma gândesc, reluând întrebarea, la excelenta reflectie filosofica sau la prolifica cercetare istorica a stiintei din deceniile recente, care ne stau la îndemâna pentru consultare. Am în vedere întelegerea stiintei în contextul României de astazi si, mai exact, considerarea stiintei din politica stiintei a ultimilor ani. Raspund astfel si întrebarii pe care mi-au pus-o numerosi specialisti din tara si din afara tarii: sunt criteriile actuale de evaluare a cercetarii stiintifice adecvate si relevante? Spus direct, cercetarea stiintifica din România a beneficiat în anii recenti de mai multi bani, dar rezultatele sunt modeste. Lipseste o politica chibzuita a cercetarii stiintifice. Nu am spatiul pentru a o discuta aici. Ma opresc doar la a semnala cinci confuzii culturale care afecteaza întelegerea stiintei si, prin implicatie, rezultatele la noi. Mai întâi, se confunda diferitele feluri de cunostinta pe care trebuie sa le dea cercetarea stiintifica. Ca urmare, unii dintre cei care fac cercetare factuala au impresia ca toti (inclusiv cei din drept, istorie, literatura, teologie, filosofie etc.) trebuie sa faca ceva similar si forteaza, din pacate, lucrurile. Tabloul stiintelor este confuz în acest caz: nu se ia în seama împrejurarea ca specialistii din stiintele experimentale trebuie sa dea ipoteze teoretice si teorii, matematicienii - modelari, cei din istorie - reconstructii, cei din drept - sisteme de norme, cei din filosofie - interpretari, cei din teologie - viziuni axate pe sensul vietii. Între experimente, ipoteze, teorii, modelari, reconstructii, norme, interpretari, viziuni sunt, fireste, legaturi, pe care oricine a studiat metodologie sau epistemologie le cunoaste. Dar de aici nu rezulta vreun motiv de a amalgama în clasamente experimentalisti, matematicieni, istorici, juristi, filosofi, teologi, caci este ca si cum se confunda mere cu pere si cu piersici, sub motivul ca toate sunt fructe.
La noi, s-a ajuns la impunerea prin organisme nationale de criterii simplificate, considerate exclusive. Pentru a nu fi gresit înteles, subliniez ca publicarea ISI si granturile sunt cadre indispensabile ale cercetarii stiintifice de astazi. Acestea nu sunt însa cercetarea stiintifica însasi. În România, trebuie spus, din granturi a iesit prea putina cercetare stiintifica, chiar daca rapoartele sunt emfatice si voluminoase. Pe de alta parte, sistemele ISI, Thomson etc. nu sunt atât evaluari, cât sisteme de înregistrare de lucrari. Evaluarile se fac totusi în alt loc (de pilda, premiile internationale). Ar trebui sa se revina la luciditate si sub alt aspect: cine ia în serios cercetarea stiintifica stie bine ca 1-2 articole ISI pe an sunt normale pentru un cercetator experimental, restul însa se poate discuta (la noi se observa usor ca multi autori îsi fragmenteaza articolele spre a contabiliza mai multe sau ca se înscriu multi autori la un studiu amarât sau ca se fac întelegeri pentru citarea reciproca). Confuzia mare însa aici este cea dintre înregistrarea din acele sisteme internationale si evaluarea lucrarilor, care este cu totul altceva. Evaluarea lucrarilor este marcata de o confuzie înca si mai grava. La noi se considera ca publicarea într-o revista înregistrata international este totul. Unii clameaza vizibilitatea ca singur criteriu. Fireste, nimeni nu tagaduieste importanta vizibilitatii. Este de observat totusi si altceva. Trec peste împrejurarea ca sunt publicate, deci capata vizibilitate, multe cercetari triviale. Nu voi mentiona aici faptul ca unii autori de publicatii fac grave greseli de gramatica a limbii materne sau nu vorbesc vreo limba straina, ori abia bâiguie ceva într-o engleza locala, sau au o cultura, eufemistic spus, elementara. Ma refer la alt aspect, ce poate fi captat la modul interogativ: ce efecte tehnologice au cercetarile ce se invoca? ce solutii la probleme au adus ele? câti studenti (masteranzi, doctoranzi) atrag acei autori? Astfel de întrebari le pune orice intelectual demn de acest titlu. Stim prea bine ca sensul genuin al cercetarii stiintifice, acela de a rezolva probleme de viata umana (pe care-l putem sesiza, de pilda, în evolutia cercetarilor de biologie, de la Mendel la Berg), este tradat daca cercetarea stiintifica se opreste la publicare.
Cercetarile stiintifice ce se contabilizeaza în România sunt tot mai vizibil lovite de lipsa culturii teoretice. Nu insist asupra faptului ca deunazi un ilustru savant european explica unor specialisti autohtoni folosirea „deconstructiei” în construirea teoriei, sub ochii uimiti ai acestora, evident, încurcati. Ma opresc asupra unui fapt: multe lucrari sunt, de fapt, masuratori de tendinte (în stiintele sociale) sau de corelatii (în stiintele naturii), fara a fi duse pâna la elaborarea ipotezei, daca nu chiar a conceptului sau teoriei. Desigur ca masuratorile sunt indispensabile cunoasterii moderne – o stim prea bine. Dar stiinta se afla abia la început cu masurarile: travaliul greu, propriu-zis stiintific, vine dupa masuratori, odata cu formularea de ipoteze si testarea acestora, în fapt vine atunci când se formuleaza conceptualizarea corespunzatoare. În sfârsit, a cincea confuzie este între cercetarea colectiva dintr-un grant si cercetarea stiintifica. Personal, am lansat în Universitatea „Babes-Bolyai” si în tara noastra cel putin trei cercetari majore de grup, care au deja la activ carti ale numerosilor participanti: studiul contemporaneitatii, studiul modernitatii si studiile europene. Aceste programe au la aceasta ora consacrare institutionala (catedre, institute, facultati), recunoscuta international. Asadar, cunosc bine, inclusiv din experienta personala de cercetator, pe care am parcurs-o la Frankfurt am Main sau Washington DC, ce înseamna sa coordonezi cercetari de anvergura. Sunt nevoit însa sa spun ca pentru astfel de cercetari de grup nu este deloc o miza sa fie înregistrate în listari internationale care sunt importante pentru experimentalisti. În filosofie, de pilda, este esentiala opera personala si rezonanta ei culturala internationala, precum si atractivitatea printre cei care vor sa studieze. De aceea, în ceea ce ma priveste, nu am semnat vreodata lucrari colective si nici nu am fost membrul vreunui colectiv, pentru motivul simplu ca filosofia se face, poate, de multi oameni, dar ramâne inevitabil o întreprindere individuala. Filosofiile se masoara sever, dar altfel. În general vorbind, pot fi cercetari colective, dar contributiile individuale, daca sunt, trebuie sa ramâna reperabile. Pretutindeni (dovada si faptul ca în nici o tara, nici în SUA, nici în Germania, nici în Israel, în nici o alta tara, asadar, nu se cultiva o întelegere atât de îngusta a stiintei precum cea din politica cercetarii de dupa 2005, de la noi) este esentiala sprijinirea cercetarii stiintifice care ajunge sa dea creatii în oricare forma: descoperirea stiintifica cu efecte tehnologice, modelarea matematica, reconstructia istorica sau literara, interpretarea filosofica, lamurirea viziunii religioase. O abordare cultivata a stiintei, dincolo de sumar informatele si prea interesatele îngustimi actuale, ar fi benefica la noi astazi. Ar trebui asumat, cu toate consecintele, împrejurarea ca, în definitiv, „spiritul este liber, este chiar libertate”, si nu va putea fi limitat de prea provinciala si paguboasa „evaluare” a cercetarii stiintifice care este dominanta acum la noi. Fara sa cedam unui postmodernism prafos, care proiecteaza mereu în jurul nostru o imagine falsificata despre oameni si evenimente si ramâne caduc, precum elementarismul cultural ce a inundat scena de astazi, este de spus raspicat ca pe libertatea spiritului se poate cladi totdeauna mai eficient si mai durabil.
Rep.: - Ce poate face o universitate în conditiile crizei economice de astazi?
A.M.: Am discutat deja de multe ori aceasta întrebare. Trei lucruri sunt sigure. Primul este acela ca fiecare catedra, fiecare institut, fiecare facultate si universitatea în întregime trebuie sa se îngrijeasca de propria sustenabilitate. Criza economica ne obliga sa recunoastem înca o data cât de cruciala este asigurarea, prin solutii si eforturi proprii, a propriei sustenabilitati (ca personal, ca infrastructura, ca finantare). Al doilea este acela ca, în conditiile crizei economice, o universitate nu trebuie sa se lase coplesita de reducerile (de credite, de alocatii bugetare, de activitati productive, de investitii, de personal etc.) din jur. În conditiile crizei economice, o universitate trebuie sa îsi extinda actiunea de pregatire a personalului (educatia adultilor, formare continua etc.) din societate si sa îsi „dilate” activitatile. Al treilea este acela ca o universitate si firmele productive, companiile în general, procedeaza întelept daca, în vremuri de criza economica, coopereaza strâns pentru a rezolva probleme de schimbare a produselor, de ameliorare a tehnologiilor si de administrare rationala. Iesirea din criza se va atinge doar pe calea jonctiunii dintre cercetare, formare, producere, administrare. Universitatea „Babes-Bolyai” desfasoara deja actiuni pe fiecare dintre aceste trei directii.
Interviu realizat de Sorin Grecu
avatar
Iarna
Admin

masculin Numarul mesajelor : 255
Varsta : 31
Localizare : Iasi/Botosani
Joburi/Distractii : politica, muzica
Specializarea : Stiinte Politice
Data de inscriere : 27/02/2008

Vezi profilul utilizatorului http://filosofie.forumandco.com

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum